Poezie Miros de nard

O, Strugure de malinita

din viile din En-Ghendi

cat har Iti curge de pe buze

Te-as asculta pana in zori de zi



mirosul Libanului patruns-a

in hainele care le porti

m-as inveli cu steagul ce-L inalti

pe ulite, -n Sion si la a Templului sfant porti



caci Steagul Tau e dragostea

si harul de pe buzele-Ti de strugure

e sangele-Ti de pe Golgota

pentru un muc care mai fumega, un mugure...



O, Crin din vai si rosu Trandafir

ce ne invalui cu mireasma din Saron

de ce-as umbla ca oaia ratacita

cand pasuni verzi incep chiar de sub Tron?



Si cata vreme Imparatul sta la masa Lui

miros de nard in jur El raspandeste

si isi inchide Porumbita in gradina

cu Duhul Sfant El o pecetluieste.



Si daca vulpile mici strica via-n floare

si daca iarna a trecut si ploaia a-ncetat

sa stii ca vremea cantarilor sfinte a sosit,

ca nu mai este mult de asteptat.



N-ai vrea sa te invaliue azi si pe tine

iubirea care va domni in veci

pan' va veni ca sa te ia acasa

sau pana vei ajunge-n umbre reci...



...Pan' la racoarea zilei, pan' la lungirea umbrelor

se va intoarce si va trece muntii care ne despart

si ne va duce-n slava, infasurati cu Steagul

ce-i dragostea amestecata cu miros de nard!