Poezie Preţul plătit

Doi ochi din negrul gol se-arată,

Doi ochi în noapte strălucesc,

Apar în bezna-ntunecată

Şi spre Isus Cel sfânt privesc!



Un glas se-aude din străfunduri surde,

Un tunet larg din iad, de jos, venit!

Prin codri deşi, cu groaza, el patrunde,

Şi printre munţi şi-n largul infinit…!



“Renunţă!” strigă-nverşunat infernul!

“Renunţă!” strigă tare Belzebut!

“Renunţă!” se cutremură misterul

De lung ecoul, străbătut.



Dar, Isus urca încet Calvarul…

Urca să fie răstignit!

Să fie-o jertfă pe altarul

Cel sfânt, să moară ţintuit!



Pe Golgota, pe lemnul crucii,

În patru cuie pironit,

Să-nvingă veşnic norul fricii,

Căci harul fost-a dăruit!



Se-apropie de vârf, şi vântul

Ridică nori de praf, mugind…

E plin de spaimă tot Pământul,

Şi norii grei se văd venind!



Un rece glas răsună iarăşi

Să Îl oprească pe Isus,

Care mereu înaintează

Pentru a fi pe lemn străpuns!



Şi mii de şoapte, gânduri negre,

Aduc în mintea lui Isus,

Şi toate lanţurile grele,

De păcat, pe El le-au pus!



Dispare soarele îndată,

De nouri negrii fiind cuprins…

O beznă grea, întunecată,

Se lasă rece peste-ntins!



Se miscă munţii! Dealuri saltă!

Răcneşte marea ca un leu!

Pădurea-naltă fierbe toată!

Răsun-un răget lung şi greu!



Şi prin haosul năpraznic,

Prin furtuna cea mai mare,

De pe cruce-n chinul groaznic

Sub păcatele amare,



Se aude-un glas ce strigă

Din adâncul inimii,

Cu durere se ridică

Înspre cer, spre locuri vii:



“Eli! Eli!” se aude

Vocea grea de pe altar.

“Eli! Eli!” lung răspunde

Trist, ecoul ca de jar!



Toate lanţurile grele

Se sfăramă şi dispar!

Căci s-a dat ca preţ pe ele

Viaţa sfantă pe Calvar!



Deci ia aminte azi amice,

Căci acum pe calea dreaptă

Cel rău încearcă să te-nfrice

Şi să faci o neagra faptă!



Pe Domnul sfânt să-L laşi deoparte,

Sa te-abaţi puţin la rele,

Să nu-L slujeşti, decât în parte,

Doar când zilele-ţi sunt grele…



Dar nu uita: Isus te vrea întreg!

Nu doar o parte sau o clipă!

Şi-n ziua când tu spui: “Nu înţeleg!”

El, Domnul, pace-ţi înfiripă!



Un miel a fost jertfit pe-altar odată!

Un sfânt din ceruri pe Pământ!

El, Dumnezeu, Cu haina nepătată!

Şi-a treia zi ieşise din mormânt,



Ca tu să fi moştenitor în slavă!

În cer, la masa Lui, să fi primit!

Deci nu uita că mâna ta de-i slabă,

Isus te întăreşte prin Cuvânt!