Poezie Ferice de cei fără prihană!

Ferice de cei fără prihană!

Acei, care umblă -ntotdeauna,

După Legea Domnului ca hrană;

Păzesc poruncile ca pe-o cunună!



Ferice de cei care Îl caută!

Nici o nelegiuire ei nu săvârşesc;

Din toată inima Îi aduc laudă

Şi Numele cel sfânt Îl preamăresc.



Ferice de cei ce se desfată

În toate ale Tale-orânduiri;

Nu uită, poruncile nu-Ţi calcă

Ţi-aduce laudă şi mulţumiri!



Ferice de-acei ce nu se-abat

De la-ale Tale, mari legi şi porunci;

Sunt fericiţi cu tot ce Tu le-ai dat

Şi lângă Tine au rămas de-atunci.



Doamne!....de ar ţinti căile mele

La păzirea poruncilor Tale;

Lângă Tine aş sta ferit de rele

Şi n-aş mai coborî în vale.



Îmi ridic cu drag faţa spre Tine

Pentru că mie, îmi eşti desfătare;

Te iubesc! Nu mi-e ruşine a spune,

Că eşti Iubirea mea cea mare.



Curată eu vreau să-mi ţin cărarea

Să mă îndrept după Cuvântul Tău;

A Ta-i mărirea şi binecuvântarea

Preaputernic Tată şi Dumnezeu!



A.N

24.09.2012 Firenze