Poezie Isus Cristos- Prietenul Cel Bun

Un gol imens e-n suflet

Şi-n jur e totul gol

Totul în viaţă-i fără preţ

Străin îmi este orice loc.



Te simţi a nimănui

Pierdut în depărtare

Şi-n nici o parte nu-i

Un braţ, o inimă, un soare.



O Doamne! Cât este de urât

Să fiu de toţi uitat

Dispreţuit şi părăsit

De nimeni; primit, iubit şi acceptat.



Cum pot în astă viaţă dură

Să depăşesc orice obstacol?

Când sunt înconjurat numai de ură,

Şi-aştept să se-mplinească un miracol!



Când în viaţă bate ,,vântul"

Şi trupul mi-l îndoaie

Degeaba strig:,, Ajunge, e destul"

Nimeni, puterea nu-i înmoaie.



Oh! Sunt atât de-nsingurat

Şi asta nu e, numai de azi sau ieri.

De ce voi m-aţi lăsat

Ca să devin introvertit, stingher?



De ce nu aţi venit la mine

Să mă-ntrebaţi cum sunt

Dacă mi-e rău, dacă mi-e bine

Dacă-L cunosc pe El şi Duhul Sfânt?



N-am cunoscut puterea din Cuvânt

Şi n-am ştiut să fac o rugăciune

Eram, doar un om de pe pământ

Înconjurat de himere nebune.



Oh! Ce gol imens aveam

Şi cum stăteam însingurat;

Plângeam, strigam şi căutam...

Suflet pereche, amicul meu adevărat.



Dar, unde eşti ,,Prietene"

În care colţ de ţară-ndepărtată

O vino, vino la mine repede

Nu mă lăsa, să cad încă o dată.



Prietenul îţi stă mereu aproape

Indiferent, la ce distanţă este

În nevoi, îţi e mai mult decât un frate

E sprijin, ajutor, iubire şi nădejde.



Şi poate fi prieten bun, prieten rău

(căci şi prietenii sunt împărţiţi)

Acei, ce ţi-i trimite Dumnezeu

'S-prieteni buni, de Domnul dăruiţi.



El te îndeamnă şi te-nvaţă

Nu se înalţă mai presus

Îţi dă exemple bune-n viaţă

Şi te îndrumă spre ISUS.



El îţi explică-n amănunt

Şi îţi arată drumul rău şi drumul bun

Îţi pune-n faţă, Adevărul din Cuvânt

ISUS CRISTOS, E PRIETENUL CEL BUN.





11 oct.2011 Firenze