Poezie Iubirea vieţii

Când coşul vieţii mi-ai umplut

cu bunătăţile divine,

eu n-am ştiut, n-am cunoscut

că Tu vroiai ceva din mine.



Tu mă iubeai… şi eu la fel…

dar mă doreai a Ta întreagă.

Şi-ai devenit pe lemn Un Miel

ca mintea mea să te-nţeleagă.



Şi am crezut că Te cunosc,

că ştiu unde Ţi-e începutul.

M-am înşelat şi recunosc

că nu ştiu nici unde-i sfârşitul.



Tu eşti prea ‘nalt, prea sfânt, prea drept,

eu nu-s decât un pumn de tină.

Tu eşti în toate înţelept,

eu om cu minte de ţărână.



Dar Tu mă vrei aşa cum sunt

căci mă priveşti prin jertfa-Ţi sfântă.

Vezi omul cel vechi că-i înfrânt

şi-n locu-i omul ce Te-ncântă.



Vreau, Doamne, să Îţi fiu pe plac

căci eşti Iubirea vieţii mele.

În toate voia să Îţi fac

pe drumul urcător spre stele.



Galaţi, 24 august 2011