Poezie Să nu fie prea târziu...

Ne-am născut cu-nvățătura unei vieți, și numai una.

Ocolește dară, răul… desfrânarea și minciuna.

Pune cumpătarea vieții mai presus de orice gând.

Nu sări peste vreo treaptă, urcă-ncet și doar la rând.



Ia aminte, că trecutul vine repede din urmă

Cu greșelile făcute și prin gânduri ne mai scurmă

Cu-ntrebări ce nu mai iartă. Zbiară-n gândul ațipit

Întrebări pe care viața, când le-a pus, le-am ocolit.



Azi am vrea să fim acolo, să le punem un răspuns,

Dar e timpul prea departe și trecutul le-a ascuns.

Prea târziu necugetarea ne mai ceartă cu regretul,

Dacă-n timpu-i, întrebării, nu i-am dat întreg respectul.