Poezie Nu voi înceta să spun...

NU VOI ÎNCETA SĂ SPUN



Nu voi înceta să spun

Cât e Domnul meu de bun

Cum îmi poartă greutatea

Şi mă scoate din impas

Cum mi-arată bunătatea

Zi de zi, la orice pas...



Nu-ncetez ca să prezint

(Niciodată n-o să mint)

Cum m-a scos din văgăună

Şi în turma Lui m-a dus

Apoi a-nceput să-mi spună

Despre viaţa făr-apus.



În orice împrejurare

Mă exprim cu delectare

Ca să ştie mii şi mii

Ce minuni înfăptuieşte

Cel ce ne numeşte fii

Şi în noi, deplin, trăieşte.



Voi mai spune ce-am mai spus

(Nu profeții mi-au impus)

Minunea recuperării

Mă susține, mi-este far

Nu uit ziua cercerării

E-nsemnată-n calendar.



Fac de cunoscut mereu

Lumii fără Dumnezeu

Ce distrugere creează

Traiu-n care a intrat

Duhul care divizează

Și îndeamnă la păcat.



Nu e greu să spun cu zel

Ce ne dă EMANUEL:

Mult elan în pribegie

Şi merinde din belşug

Când e greu în drumeţie

E cu noi, voios, la jug.



Nu voi înceta să spun

Prin oraş sau prin cătun

Că iubirea revărsată

În al meu suflet predat

A produs viaţă schimbată

Şi pe veci m-a sigilat.



9 Octombrie, 2011