Poezie Cercul lui Iacov

Cercul lui Iacov



Se-ntunecase; de la tarle

venea un susur de cobuz

se auzea de peste ziduri

un freamat din cetatea Luz;

pe camp, alaturea de cale,

cu tampla pe un bolovan,

dormea, trudit de drum, un tanar

un calator catre Haran

dormea cu sufletu-n suspine,

dorit de tihna, de ragaz

si-o lacrima de-nsingurare

i se uscase pe obraz

desi barbat in plina fire,

el se simtise strabatut

de-un dor de cei lasati acasa

si-o teama de necunoscut;

era pribeag, pornit in taina,

cu inima-nghetata-n piept

dar nu amenintat de-un dusman,

ci chiar de fratele sau drept



erau doi frati nascuti din gemeni,

dar, dupa fire, doi straini

unul, un vanator napraznic,

cel'lalt, pastor cu ochi blajini;

unul privind cu necredinta

tot ce era in nevazut;

altul, in binecuvantare

intrezarind supremul scut;

si noul Cain, plin de ura,

vazand in frate-sau un ciot,

si-a zis: "il voi zdrobi in cale

cu binecuvantari cu tot"



afland de gandurile-acestea

degraba fratele cel bland

si-a-mbratisat cu drag parintii

si s-a pornit la drum plangand;

de aceea, cand pe piatra rece

pribeagul tampla si-a lipit,

el se simtise atat de singur,

atat de slab si parasit;

de cate ori si noi asemeni,

cand vantul lumii bate greu,

nu ne simtim uitati de oameni

si parasiti de Dumnezeu!

caci nu-ntelegem ca nu-i nimeni

uitat in gol, pierdut in vid

ca sunt doi ochi ce niciodata

nu atipesc si nu se-nchid



*



deodata, catre miezul noptii,

ca din lumina cea dintai,

veni din cer o stralucire

pe piatra pusa capatai

si se facu apoi o scara

in preajma omului stingher

si iata ca multimi de ingeri

veneau si se-naltau spre cer;

era atata stralucire

si-atati strajeri cu pasul viu

in locul ce mai inainte

parea o rapa, un pustiu;

s-a desteptat cu frica Iacov

din gloria acestui vis

turnand ulei pe varful pietrei,

el a privit spre cer si-a zis:

"Stapane, de vei fi cu mine

in orice loc pe-acest pamant,

si daca vei purta de grija

sa am paine si vesmant

si daca iar ma vei intoarce

de la Haran aici pe plai,

Tu-mi vei fi Domn

si-a zecea parte

va fi a Ta din tot ce-mi dai



*



si tanaru-a plecat; destinul

i-a fost mereu printre ciobani

cu bucurii si cu necazuri

dar dupa douazeci de ani

el se-ntorcea , cum scrie Cartea,

ducand cu el o mare gloata,

doua sotii si doua roabe

cu unsprezece fii si-o fata-

si slujitori si slujitoare,

cirezi de vite si vitei,

camile cu samururi grele,

magari si capre, oi si miei;

dar vai, desi bogat, el, Iacov,

fugea din nou catre-un liman

gonit, dar nici acum de un dusman,

ci chiar de socrul sau Laban;

caci Dumnezeu care vazuse

cum omul lacom de-avutie

facea din ginere o sluga

aproape fara de simbrie,

daduse Insusi El lui Iacov

tot dreptu-atator straduinti

si-i poruncise sa se-ntoarca

la-ndureratii sai parinti;



si-acum, la un popas, cand Iacov,

in focul dorului de-acasa

vorbea in lacrimi cu Rahela

sotia lui cea mai frumoasa

se auzi din drum un tropt

ca de ostire; si deodata

se cobora Laban cu graba

de pe-o camila asudata

"-de ce-ai fugit pe-ascuns de mine

luandu-mi fetele-n convoi,

ca un barbar ce ia cu sila

femei rapite in razboi?

ti-as fi facut urari de bine

in zvon de cantec si viori

strangandu-mi fetele cu lacrimi

si sarutand pe pruncusori;

o, mana mea-i destul de tare,

dar Dumnezeu, in mila Lui,

mi-a poruncit in vis: Ia seama,

o vorba aspra sa nu-i spui!

si-acum eu inteleg ca dorul

de cei de-acasa te-a patruns

dar spune-mi, idolii de aur

de ce mi i-ai luat pe-ascuns?"



s-a-ncrancenat de spaima Iacov,

lovit in duhul sau curat

"sa moara!" a zis el cu-asprime,

"sa moara cel ce i-a furat!

da; intra-n corturi, cerceteaza

si orice lucru, bun sau rau,

priveste-l cu luare-aminte

si ia cu tine ce-i al tau!"

laban a scotocit zadarnic;

insa comoara lui era

furata totusi de Rahela

si-ascunsa-n perna chiar de ea;

in zori s-au despartit ; iar Iacov

porni cu turmele la drum

osanda insa ce-o rostise

vai, nu s-a prefacut in scrum

si n-a pierit cum piere-un dangat

si ti se sterge din auz

ci a fost doar ACOPERITA

sub legamantul de la Luz;



*



trecura saptamani de zile;

ajunse Iacov la Sucot

acolo, c-un altar de piatra

slavi pe Domnul Sabaot

in adevar vedea el bine

ca-n anii acestia douazeci

un scut ceresc il aparase

de oameni rai, de inimi reci

ca legamantul ce-l facuse

pe cand a fost un biet pribeag

a fost mai mult decat o haina

decat o paine in desag



si intr-o noapte, Domnul Slavei

ii spuse iar, cu glasul strans:

"ridica-te si vino, Iacov,

la Luz, in locul unde-ai plans!"...

si Iacov, cu sotii, cu roabe,

cu fii, cu slujitori, cu averi,

veni s-aduca multumire

acelei tainice Puteri

de-ocrotirea ce-ncepuse

la capataiul de fugar

si incheia pe aceeasi piatra

un cerc de dragoste si har;

dar nu-i veni atunci in minte

sa ceara Iacov Celui Sfant

ca mai departe sa-i pastreze

acelasi har, pan' la mormant;

ca mai departe juruinta

din rugamintea lui fierbinte

sa tie-asupra-i chipul dulce

al unui Dumnezeu Parinte;

ca intre el si cer sa fie

nu lantul unei legi severe,

nu frica,

nu dreptatea aspra,

ci legamantul de infiere;

vai, Iacov n-a stiut sa ceara

ca cercul tainicei iubiri

sa fie-o cale fara capat,

o scara spre nemarginiri;

el puse piatra peste piatra

si, inaltand un stalp ca semn,

turna deasupra drept ofranda

un vas de vin si untdelemn;

apoi porni incet spre Mamre

iar Cel ce-i aparuse-n vis

plangea in urma lui

caci Harul era acum un cerc inchis



si n-a trecut prea multa vreme

cand, coborand catre Efrata,

cel ce fusese fiu'nainte

s-a si-ntalnit cu judecata

sentinta ce-o rostise Iacov

"sa moara cel ce a furat!"

lovi acum; venise Legea

si ea nu iarta de pacat

Rahela, ea, cea mai iubita,

o stea din sclipetul divin,

in chinuri fara de iertare

muri, nascand pe Beniamin



*



Noi, frate drag, ce har, ce taina!

prin duiosia Lui ISUS,

prin dragostea ce pentru oameni

L-a-nduplecat si L-a rapus,

avem un cerc etern de slava,

avem o scara spre zenit,

avem o cale ce ne-nalta

ca o spirala-n infinit

vegheaza dar si fii in clocot

si viata-n bratul Sau preda-ti

ca sa nu cazi din cercul slavei

in cercul asprei judecati.



AMIN