Poezie Mi-ai dăruit un timp de cercetare

Mi-ai dăruit un timp de cercetare,

Un timp de încercări şi de durere,

Am poposit smerit în trupul care,

L-ai modelat cu sfântă-ndemânare,

Pentru o clipă, ce curând va piere.



Mi-ai dăruit o clipă de splendoare,

O clipă-n care tainic mă ascund,

Mă învelesc în mantiile stelare,

Ca să-nţeleg ce eşti şi cât de mare,

E harul Tău şi cât sunt de plăpând.



Mi-ai dăruit un timp de har în care,

Să meditez, să-mi desluşesc menirea,

Un timp de dor, privind albastra zare,

De-alin şi de adâncă-nfiorare,

Ca să-nţeleg iubirea şi jertfirea.



Mi-ai dăruit o clipă de iubire,

O clipă-n care-am învăţat să sper,

Mă simt bogat, acum sunt o sclipire,

O piatră, ce prin sfânta-Ţi şlefuire,

Va fi curând un diamant în cer.



Mi-ai dăruit o viaţă, o minune,

O viaţă care trebuie trăită,

Atunci când drumul pare o genune,

Când plâng şi n-am durerea cui îi spune,

Voi şti că Tu, eşti viaţa mea-mplinită.



28/10/12, Barcelona