Poezie Stingher și singur

Când încercările revin

Eu la tine mă gândesc

Caci în Tin’ odihna o găsesc

Și pe deplin mă liniștesc



Oricât de greu și dificil ar fi

Cu tine alături eu voi birui

Căci nu’s copilul cel firesc

Ci fiul Dumnezeului ceresc



Și tot așa mergând ’nainte

M-apropii mai fidel de țintă

Nu mai jelesc în astă lume

Ci îți pășesc pe-a tale urme



Și tot așa mergând mereu

Mai curajos printre atei

Să te vestesc mereu

Pe tine Doamne Dumnezeu



Cum m-ai salvat și ridicat

Când ceața m-a învolburat

Când stam în plâns și somnoros

Pe-a osândirii rogojinii jos.



Când mă vedeam atât de vinovat

De-al meu subit, murdar păcat

Ce nu putea a fi răscumpărat

Decât prin sânge sfânt curat



Și-atuncea calm m-ai întrebat

De ce m-ai stai pe rogojină îndurerat?

Și ți-am răspuns că n-am pe nimeni

Să mă cufunde în apa deznădejdii!



Căci altul înainte-mi se cufundă

Iar eu rămân stingher și singur

Cu o speranță că-ntr-o zi

Mântuirea pentru mine s-o ivi.



Dar iată ziua mântuirii a venit

Când blând în ochii tu m-ai privit

Și-apoi în susur blând tu mi-ai grăit:

Scoală-te, ridică-te și umblă!



Părea o nebunie, ce vorbe-s astea?

Și totuși cu credință m-am supus

Și după atăția ani de deznădejde

Am lepădat al rogojinei plâns



Și-am început să umblu

Și să te preamăresc pe Tine

Cel ce viața-n mine ai aprins

Și-o pace, bucurie de nedescris.



Iți mulțumesc din inimă Stăpâne

Că te-ai gândit să treci pe lânga mine

Să mă ridici din deznadejdea-mi sumbră

Și-acum tot chinul îmi pare doar o umbră!



09 Octombrie 2011