Poezie Nu totul duce la sfinţire

Nu toate gândurile-s fapte

Şi nici nădejdile-împlinite,

Nu toate dorurile-s şoapte

Şi nici cuvintele, rostite.



Nu totdeauna-n preumblarea

Ce ţi-e sortită pe pământ,

Găseşti că-i liberă cărarea

Şi nici popasul, nu-i avânt.



Nu totul duce la sfinţire

şi nici prin faptă mântuit,

Noi am primit din nemurire,

Un dar măreţ, nepreţuit.



Nu tot ce ai lăsat zălog,

Îţi garantează reuşirea,

Doar sfânta zestre-n decalog,

Îţi va aduce izbăvirea.



Nici chiar pădurea fremătând,

Nu-ţi poate alina zăduful,

Ci doar al cerului Cuvânt,

Prin har îţi poate da, iar Duhul.



În chivotul de carne-închis,

Stă taina inimei rănite,

Un duh zdrobit, cândva ucis,

De conştiinţe răzvrătite.



Stau mărturie din vecie,

Atâtea brazde răvăşite,

Ce n-au o cruce, o tăblie,

Ca semn al unei vieţi spăşite.



Tărână doar, gândeşti şi piatră,

Dar ai o inimă şi-un duh,

Trupul se va întoarce-n vatră,

Duhul de-asemeni, în văzduh.



Alege astăzi nemurirea,

Crezând în Numele Isus,

El izbăveşte omenirea,

Prin cuiele ce L-au străpuns.



“Eli, Eli, lama sabactani!”

Rosti Isus, ce mare har,

Primit-am noi în Ghetsimanii,

Prin jertfa sfântă, la Calvar.



Nu toate gândurile-s fapte

Şi nici nădejdile-împlinite,

Nu toate dorurile-s şoapte

Şi nici cuvintele, rostite.



Doar promisiunea ce-am primit,

Ne este Adevăr şi Viaţă,

Priveşte azi înspre zenit,

Ascultă-a Domnului povaţă.



Priveşte-n jur la tot ce este,

La flori, la oameni, tot ce-i viu,

Parfumul lor va fi poveste,

Tu vei fii-n cer, la Tata, fiu!



09/10/2011, Barcelona