Poezie Lectia de armonie

Lectia de armonie



"Nepoate,

cica-ntr-o orchestra

(fiind ea cam dezacordata

cum se intampla cateodata...)

in pauza porni taifasul.

- Eu sunt nemultumit profund,

vorbi intaiul contrabasul.

Dreptate-n lumea asta nu-i!

Poftim: vioara, cat un pui!

si ea, in frunte;

eu, la fund!



- Eu, ce sa spun?

sari un flaut cu-aroganta.

Eu, descendent fara-ndoiala

din prima scula muzicala,

sunt pus, asa, doar ca nuanta...

Se mai aude oare tonul

cand sare bubuind trombonul?

Eu sunt si flaut, si oboi,

si corn, si trambita de-arama,

si violina, si cimpoi-

si totusi, cum vedeti si voi,

m-au pus la zid ca pe-o infama!



Si se facu un taraboi!

Sari si talgerul deodata..."



- Bunicule,

vorbi nepotul,

ma tem ca...prea e gogonata...



- Nepoate,

e si nu-i!

poveste...

Dar ia incearca sa strabati,

sa vezi ce-nvatatura este!



MORALA?

De, sa ma ierti...

dar trist e cand se da de veste

ca fratii...uita ca sunt frati.