Poezie Pedeapsa care ramane

PEDEAPSA CARE RAMANE



n-a stralucit pe cerul Legii

un mai inflacarat bolid,

un mai stralucitor luceafar

ca regele psalmist David;

in fata dragostei supreme,

inaripat si plin de jar,

desi nascut ca rob sub Lege,

David traia ca fiu, in Har;

caci David, in orice fapta,

in orice gand smerit, supus,

rodind profetice simboluri

traia prin Duhul Sfant, ISUS



*



dar intr-o zi, din inaltime,

veni prin ingeri un decret

se-nfiorara mii de duhuri

privind spre regele profet

era catre sfarsitul zilei

peste Iordan la rasarit

puternica cetate Raba

vuia de-un aspru zanganit

se catarau pe scari vitejii

in zvon de-arama si de-otel

se inrosea zidirea-nalta

de sangele lui Israel

zburau sagetile in stoluri,

mai iuti ca jocul de lastun

in lupta grea, ostirea sfanta

spala ocara lui Hanun



in vremea asta, pe Moria,

in pasnicul palat regal

sub bolti de cedru si de piatra

un freamat imaterial

un susur ingeresc de cantec

plutea pe sufletesti genuni

canta David din harpa-i dulce

cu sufletul in rugaciuni

"Te preamaresc!" soptea profetul

"Te preamaresc, Parinte drept

spre Tine inima curata

si gandurile mi le indrept

asupra celor rai sa cada pacatul,

ca o stanca grea!

inalta-ma dupa dreptate,

dupa neprihanirea mea..."



dar mana s-a oprit pe strune

incremenita de-un inghet

o adiere necurmata

venea in sufletul razlet

o adiere ca de moarte

intra pe geamuri in palat

ceva nemaitrait vreodata

ceva molatic si ciudat...



se ridica David cu spaima

infiorat, cu ochii treji

vazu incrucisari cu suliti

si sange...sange de viteji

si pentru prima oara-n viata

simti razboinicul monarc

ca parca-l doare mana dreapta

si umarul lipsit de arc;

ca parca-l mustra tihna blanda

si fumu-albastru din catui

si ultimul suspin de strune

ce mai vibra in harpa lui;

si atunci David, ca dus de vanturi,

urca pe scari catre-un liman

si-acolo sus, de pe terasa,

privi in zare spre Iordan...

era inclipa asfintirii

sufla un suer monoton

penumbrele cetatii sfinte

se prelungeau peste Chedron

David isi cobora privirea



si iata, ca-ntr-un vas afund

vazu sub ziduri o femeie

scaldandu-se in raul scund

parea un inger singuratic,

un crin cu sclipet de polen

david o urmarea pe ganduri

ca pe-o lumina din Eden;



deodata, sagetand vazduhul,

veni pe vant un calator

un Goliat ce nu-l poti frange

un nevazut cotropitor

si-n pieptu-i de profet, in pieptul

ce-i totusi chivot de pamant

porni in clocot vijelia

ce surpa templul cel mai sfant;



uitand de Dumnezeu, de Lege,

de vremea aspra de razboi,

de Harul ce i se daduse

de a fi fruntas printre eroi,

David dadu porunci grabite

- furtuna nu-i dadea ragaz-

si-a fost adusa Bat-Seba

sotie de ostean viteaz



David, biruitor cu-o piatra,

fara sageata, fara scut,

era infrant acum in lupta

de goliatul nevazut

apoi un duh chema pe altul

sa umple proaspatul salas

si patima chema minciuna

minciuna, gandul ucigas;

un ordin scurt intr-o scrisoare

si-n locul cel mai greu trimis,

osteanul sot cazu in lupta

de-otelul lui Hanun ucis



*



in zori de zi, pe scari de piatra,

strajeri la rege au patruns

"Natan-profetul, vrea sa intre-

"chemati-l" - regele-a raspuns

si iata-l, trist, cu fata supta,

profetul se arata-n prag

si lacrimi i se scurg pe barba

pe mana pala, pe toiag

"ce s-a-ntamplat?" David intreaba

iar Natan spune-ncet plangand:

"erau doi oameni in cetate

un om bogat si-un om de rand

omul bogat avea oi multe

saracul nu avea nimic

crestea o milusea in brate

sub vita lui si sub finic;

sorbeau alaturi dintr-o cana

un strop de lapte ca doi frati

frangeau acelas colt de paine

si adormeau imbratisati;



dar intr-o seara fara veste

veni la omul cel bogat

un oaspete; si bogatasul,

din tot ce avea, nu s-a-ndurat

sa ia pentru ospat vreo oaie

sau vreo juncana, dupa plac

ci a trimis pe robi sa smulga

oita omului sarac"



"viu este Domnul!" cu manie,

David, cutremurat a zis

"cel ce-a facut aceasta fapta

sa fie chiar astazi ucis!

si patru miei sa ia saracul

de la vecinul sau nedrept

caci cel bogat n-a avut mila,

n-a avut inima in piept!"



iar Natan a privit spre rege

cu ochi aprinsi, cu chip de leu

"tu, rege, tu esti omu-acela!"

asa vorbeste Dumnezeu:

- te-am ridicat sa porti coroana

si-am vrut puterea ta s-o cresc

am pus la sanul tau neveste

de neam bogat, de neam regesc

iar de-ai fi vrut mai multa slava

Eu n-as fi fost zgarcit stapan

de ce-ai dispretuit Cuvantul

si te-ai purtat ca un pagan?

cum ai putut rapi femeia

cu suflet nepatat si bun

ca sa-i ucizi apoi barbatul

pe-ascuns, prin bratul lui Hanun;

de-acum in veci de veci otelul

va fi mereu in casa ta

va fi mereu in tine-o rana

ce nimeni n-o va-ndeparta

nevestele ti le voi smulge

in ziua ce te va-ngrozi

si altul le va tine-n brate

dar nu pe ascuns, ci-n plina zi



David a ascultat osanda

tinand la gura pumnul strans

apoi, lasandu-si fata-n palme,

s-a-ntors si-a hohotit de plans

"vai, am pacatuit! o, Doamne,

te-am intristat ca un nebun!"

si Natan a venit spre rege:

"din partea Lui Iahve iti spun,

eternul nostru Domn te-iarta

nu vei muri! te iarta....

ca plata a nestapanirii

a gandului patat, murdar,

ca pret al faptei sageroase

ce-a dat batjocurii avant,

copilul...din nelegiuire...

va merge grabnic spre mormant..."





ramase-n marea sala singur

David s-a prabusit soptind:

"ai mila, doamne sfant, ai mila...

fiori de groaza ma cuprind

nu pentru viata mea curata

ci numai pentru harul Tau

stropeste-mi sufletul cu isop

si spala-ma de tot ce-i rau

dac-ai fi vrut ca plata jertfe

eu tot ce am Ti-as fi adus

primeste pe altar, Stapane,

o inima si-un duh rapus"



*



asa s-a savarsit pacatul

si-osanda marelui erou

David a capatat iertare

si-a fost apoi iubit din nou

dar daca din osanda-ntreaga

pedeapsa mortii s-a retras

spre indreptare si exemplu

David purta tot ce-a ramas

nu una singura, ci zece

i s-au luat dintre femeiu

si, dupa propria sentinta

a dat ca plta patru miei;

pe fiul sau gingas al Bat-Sebei,

pe amnon, print mostenitor,

pe Absalom si pe adonia

ca patru astrii stinsi de-un nor;

iar rana cea ramasa vesnic

pe trupul lui David rapus,

sunt cicatricele ramase

pe fiul sau etern, Isus...



*



cat despre noi, frati de credinta,

noi toti am fost deplin iertati

dar o pedeapsa tot ramane:

MURIM... dar nu neantizati

caci nu murim pe totdeauna

si nu ne ducem in Infern

ci, noi, in clipa cea suprema,

noi vom primi un trup etern!



AMIN