Poezie Adăpost în vremuri grele

Adăpost în vremuri grele



Adăpost în vremuri grele

Doamne Tu mi-ai fost mereu,

Şi când mă gândesc la ele

Firul negru-al vieţii mele

Prin credinţă-l văd trofeu,

Sub semnul de curcubeu!



Scut şi pavăză promisă

În preasfântul Tău Cuvânt,

Doamne-n inima deschisă

Am lăsat loc de-a fi scrisă

Legea-n Noul Legământ,

Normă-a vieţii, pe pământ!



Sub scumpa-Ţi oblăduire

Ţi-am predat toată fiinţa,

Ca sfânta-Ţi neprihănire

Tot mai sus, spre mântuire

Să-mi lumineze conştiinţa,

Să-mi întărească credinţa!



Doamne, spre a mă conduce

’N-ascultarea cea deplină,

Pe cărarea ce-n sus duce

Ca s-ajung până la cruce,

Duhul Sfânt să-mi întreţină,

Candela de-am fi-n lumină!



Flavius Laurian Duverna

07 octombrie 2011