Poezie La Adăpostul Tău (1)

Mă pun la adăpostul Tău

La Sfintele-Ţi picioare-ngenunchez

Ajutor, Îţi cer acuma şi mereu

Şi pe genunchi eu mă aşez.



Ai milă şi-ndurare

De sufletu-mi ce este amărât

Dă-mi binecuvântare

Ajută-mă, să-ndrept ce am greşit.



Am nevoie de înţelepciune

Învaţă-mă cum să mă rog

Doresc să fiu cu Tine

Cu Tine, în acelaşi loc.



Nu mă lăsa să mă îndepărtez

Şi nu-Ţi întoarce Faţa de la mine

Urmându-Te, eu vreau să-naintez

Să fiu numai cu Tine.



Învaţă-mă, tot ceea ce nu ştiu

Explică-mi Tu ca să-nţeleg

Unde eşti Tu, acolo vreau să fiu

Cu Tine vreau să merg.



Să pot fugi la adăpostul Tău

Să-ngenunchez la sfintele-Ţi picioare

În adorare eu să stau mereu

Şi mereu, să fiu, în laudă şi închinare.



Şi-n fiecare zi să-Ţi mulţumesc

Pentru milă, har şi îndurare

Inima, mereu să o înflăcărez

Şi-nflăcărată să rămână

Pentru, Dumnezeu, care-I atât de mare.



Amin

11.12.2010 Firenze