Poezie Nu-s două traiectorii...

NU-S DOUĂ TRAIECTORII



Nu-s două traiectorii ci este numai una

Spre Plaiul unde fraţii îşi vor primi cununa

Pe ea călătorim cu gândul la răsplată

Ştiind c-aici, în Vale, viaţa-i limitată...



Călătorim prin lumea privirilor trufaşe

Unde la pândă stau fiinţe veninoase

În ghearele lor grele ar vrea să ne atragă

Să ne ucidă crezul în Fiinţa cea mai dragă...



Şi calea e îngustă; e una, nu sunt două

Dar Cel ce a rostit, odată, „Pace vouă”

Ne însoţeşte-ntruna să nu cădem zdrobiţi,

Să nu ne prindă-n cursă cei răi şi răzvrătiţi.



Păşim acum pe drumul speranţelor eterne

Şi chiar de mai avem şi frământări interne

Ne linişteşte Duhul cu vocea Lui suavă

Şi-aşa putem respinge ispite, ură, pleavă.



Nu-s două traiectorii ci una, numai, este

Şi-a fost trasată clar, (desigur - nu-i poveste)

De Fiul ce-a venit să nască-n noi o stare

De unde să ţintim spre viaţa viitoare.



O, pelerini spre Plaiul unde-i eternă pace

Urmaţi-L pe Stăpân aşa cum Lui Îi place

Ieşiţi din stări ce frământări creează

Şi vă lăsaţi conduşi doar de divina Rază.



7 Octombrie, 20111