Poezie Ca si Agar

Cat de mult ma aseaman cu tine!

Odaita mi-am pus-o-n vanzare,

altarul nu-i dres si nu vreau

sa mai stau sa privesc catre zare!



Sa plec! Nu mai pot astepta

acel atunci cand voi imparati!

Eu vreau acum si-aici pentru totdeauna

dar nu mai stiu ce-nseamna a nadajdui...



Cat de mult ma aseaman cu tine!

Epistola mi-o scriu insetata-n pustie

si decat sa ma supun si paine,

mai bine viata 'ceasta! Care vesnicie?



Cine s-a-ntors din ea? Se poate?

Sa spuna cineva si catre mine, lsmael,

As vrea sa li ating picioarele si fata

sa-i straluceasca ca atunci la Peniel!



...



Cat de mult ma aseaman cu tine!

M-am intors, altarul l-am dres,

odaita n-o mai vand, caci Acel ce e Viata,

cu min' la cina sa ramana a ales!