Poezie E singurul!

Pe dealul Golgota, urca

Isus, păşind cu greu şi trist,

Privind poporul cum striga:

„La moarte azi cu falsul Crist!”...



Sudoarea frunţii se unea

Cu lacrimi de durere...

Poporul Său nu-L cunoştea!

Isus urca-n tăcere...



De spini cunună, El purtând,

Şi-o cruce grea pe umăr,

Lovit de bice şi primind

Batjocuri fără număr,



Privea la lupta ce urma,

La muntele cel groaznic!

Pacatul tot ce va lua

Şi-l va plătii napraznic!



Ajuns pe culmea dealului

Sub raza soarelui din nori,

Privind la voia Tatălui,

Alese drumul de orori...!



Păşind spre cruce, S-a lăsat

Legat de lemnul rece.

Şi patru cuie-au sfâşâiat

În carnea unui rege!



Privea mirat şi Lucifer

Cum se lăsa Preasfântul,

Să intre-n marele mister,

Sa cumpere Pământul!



Şi sta` Isus pe crucea grea,

Plângând cu lungi suspine...

Avea păcatul tot sa-l ia

Şi să îl poarte-n Sine!



Rânjea din umbră Belzebut

Cu-ai săi supuşi, cu ură...

Şi era sigur c-a putut,

Pe Domnul, să-L răpună!



Şi cerul tot s-a-ntunecat

Şi s-a făcut ca zgura!

Pământul s-a cutremurat,

Şi s-a-nfiorat natura!



În jurul sfântului Isus,

Toţi demonii, stau gata

Să-L vada cum, căzând răpus,

Le-a triumfa armata!



Din cer, şi îngerii, privesc

Cuprinşi de mare spaima!

Păcatele în munte cresc

Şi creşte-a morţii faimă!



Iar Lucifer privea cu foc

La Domnul, cum slăbeşte!

Se bucura din al său loc

Văzând cât îndrăzneşte...!



Însă un vuiet cum n-a fost,

Şi-un trăsnet totul rupe!

A fost plătit cu-al vieţii cost

Păcatul tot din lume!



„În mâna Ta Ma-ncredinţez!”

Răsună lung şi tare!

Un glas ceresc în univers

Străbate-n depărtare!



Şi-apoi o şoapta de erou

Cutremură înaltul:

„S-a isprăvit...” şi un ecou

Sfărâmă lung şi latul...!



Astfel murii Isus, cândva,

Răscumpărând Pământul!

Şi tot Pământul va putea

Să vină la Preasfântul!



A fost păzit într-un mormânt

Ca nimeni să nu-L scoată!

Dar, a-nviat! Căci El e sfânt!

Şi a ieşit îndată!



E singurul ce a murit

Şi a-nviat! Se ştie!

E singurul ce S-a jertfit

Şi ne-a salvat din glie!



Atâţi profeţi s-au ridicat

De-atunci şi-n aste` zile...

Şi toţi pe rând s-au proclamat:

„Mesia! Cel ce vine!”...



Dar, au murit chiar toţi, pe rând,

Şi n-a-nviat niciunul!

Au stat în juru-le-aăteptând,

Dar, s-a ales doar fumul!



Şi alţii chiar de n-au venit,

Ca Domnul iar, în viaţă,

Poporul tot le-a mai slujit

Cu-a rătăcirii nuanţă!



Însă noi ştim şi proclamăm:

Isus Hristos trăieşte!

Şi noi pe El Îl aşteptăm,

Chiar rău-n jur de creşte!



Chiar Lucifer când ne stă-n drum

Cu toat-a lui armată!

Noi ştim: Isus a făcut scrum

Puterea lui odată!



E singurul care-a-nviat!

Isus! Şi azi trăieşte!

E singurul ce-a triumfat!

Isus Hristos domneşte!!!