Poezie Pe ape (1)

Pe ape



vasleau apostolii pe mare...

si stelele, ca flori de-april,

ii insosteau din departare

catre Galil



purtau in pieptul lor pescarii

un sens inalt, rascolitor,

si-un cantec sfant

pe-albaste arii

plutea usor



purtau in ei un chip, o slava,

cuvantul marelui mister;

pareau ca pamanteasca nava

urca spre cer



deodata, dusman al visarii,

porni un freamat, un galop,

se increti oglinda marii;

veneau nori grei deasupra zarii

snop langa snop



cu muget, apele in stiva

cadeau pe laturi in praval;

luptand cu vantul impotriva,

corabia plutea-n deriva

din val in val



erau demult traiti cu marea,

de prunci, cei doisprezece frati;

dar, vai, titanii spumegati

loveau in chivot cu spinarea

tot mai turbati



apostolii, scrutand urgia,

zadarnic se uitau mereu;

ah, nu venea IESU MESIA!...

ii va-nghiti pe veci mania

Lui DUMNEZEU



trecura ceasuri lungi; si iata,

in bezna fara de hotar,

corabia parea uitata

ca un sicriu lasat in zloata

fara gropar;



atunci, in urma lor, departe,

ca o nadejde care-alina,

zarira-n noapte o lumina,

o zare intre vis si moarte

de care sufletul se-anina;



frumos... dar nu ca Absalom,

ci ca un psalm in zvon de harpa,

venea un Rai cu chip de om

si apele-I stateau sub talpa



- vedeti? acolo... e o zare...

- vai! vine CINEVA spre noi!...

- e un inger! e o aratare!

- e un strigoi!

- ba nu! ati auzit? ne cheama!

e un om in mijlocul furtunii...

- EU SUNT! SA NU VA FIE TEAMA!

- e EL! RABUNI!



Ioan se-nalta ca un cedru

Andrei rasufletul isi tine

- de esti TU, DOAMNE, striga Petru,

hai, cheama-ma la Tine!



- da, Petre, vino! fara glas,

se-nalta Simon peste pupa

si pieptu-i gata sa se rupa

el face-n apa primul pas



- priviti!... in valuri ce necheaza,

in coame de stihii rebele

credinta unui om creeaza

granit sub ele



- mai fa un pas! si inca...inca...

apostolul, de freamat plin,

venea spre tainicul Rabin...

EL, salcia schimbata-n stanca!



simtea ca ceru-ntreg e-aproape

ca mii de ingeri vin pe vant

intaiul om de pe pamant

mergea pe ape!...



ISUS zambea; din vesnicie

voia sa-SI creasca-n Duh faptura

si-acum ea biruia natura!

ce maretie!



dar vai, invinsa o secunda,

se-ntoarce firea la asalt

cu piept mai dur si mai inalt

se-azvarle marea furibunda;



iar Petru braul isi descinge

se-arunca-not, lovind cu amar

opreste-te, viteaz pescar!

sa lupti cu valul e in zadar

te va invinge!



- de ce-ai privit la valu-n spume?

credinta, cat se infiripa,

se pierde toata intr-o clipa?

cat voi mai fi cu voi in lume?



si mana-n mana, impreuna,

ISUS si Petru vin acum

calcand pe ape ca pe-un drum,

stapani pe val si pe furtuna!...



razand smerit ca un copil,

se-ntoarce Petru, bland erou,

rasar pe bolta flori de-april;

pornind sub ultimul ecou,

apostolii vasleau din nou

catre Galil...



*



credinta e un drum pe ape;

sa lupti cu valul de pacat,

fara ISUS, esti condamnat

si n-are cine sa te scape;

dar daca vrei sa-nvingi talazul,

nu te arunca, vei fi rapus

apuca mana Lui ISUS!

pe pieptul Lui

sa-ti stea obrazul!



priveste Jertfa Lui Divina

adora gandul Sau mereu

plutind alaturi, in lumina,

mai sus de legi, mai sus de tina,

spre DUMNEZEU!



AMIN