Poezie Vis (2)

S-a deschis ȋn mine cerul

cu splendori de paradis;

ploaia ȋşi scutură norul

peste cilpele de vis.

Ca o seceră gălbuie

luna-n păr mi s-a aprins;

leagănă vântu-n copaie

amintiri care s-au stins.

Zboară-o pasăre măiastră

să-mi suie la Dumnezeu

lacrimi din marea albastră

scurse chiar din ochiul meu.

Şi-mi cresc stele la picioare;

calc pe cioburi şi le strȃng

să le cern peste-omenire,

ȋntunericul să-l frâng.

Şi cobor iar ȋn simțire,

mă deştept din al meu vis.

Cerul mi s-a inchis ȋn fire

şi ȋn el e-un paradis.



Galați, 28 Martie 2011



Cristina Magdalena Frȃncu