Poezie La ţărm de mare

La ţărm de mare





Se sparg alături valuri în tumult

Si-n pasu-mi măsurat mergând agale

îmi amintesc de vremuri de, demult

Când mă plimbam la fel pe ţărm de mare.



Şi câte Doamne s-au mai întâmplat

În viaţa mea, în lunga-mi pribegie

Picioru-mi cât de mult a şchiopătat…

Îţi spun cu lacrimi lungi de-o veşnicie.



Imensitatea apei se întinde-n zare

La ţărm de mare strig spre Tine Doamne

Şi bate vântu-n scurtele-i rafale

Eu trec păşind prin ale vieţii toamne.



Iar pescăruşi ce ţipă pe aproape

Şi-mi dau târcoale-n zbor ameţitor

Mă ceartă pentru... multele hârtoape

Şi cât căzut-am Doamne de uşor!



Privesc la valul ce se sparge

Şi-un altul vine-n fugă peste el

Alături steaguri arborate-s în catarge

Nisipul auriu se-ntinde cu a lui mister.



Şi toate acestea îmi vorbesc de Tine

De măiestria Ta de Dumnezeu

Privind la viaţa mea îmi e ruşine

Plângând, te rog mă iartă Domnul meu.



Greta Andreica

Mangalia 1 iulie 2011