Poezie Tu Suflet Disperat

Tu suflet disperat, te afli la răscruce

Te uiţi în dreapta, stînga şi nu ştii unde duce

Priveşti în jurul tău şi eşti îngrijorat

Eşti singur, e pustiu şi s-a întunecat.



Tu suflet disperat, te afli în pustiu

Pămîntu-i plin de bolovani, de mărăcini

Păsări de pradă ascunse, atente te pîndesc

Şi animalele din junglă, flămînde te poftesc.



Te-ntrebi; cum de-ai ajuns aici, cu ce-ai greşit?

Cum de eşti singur! Cum, toţi te-au părăsit?

Afară-n jurul tău s-a-ntunecat

Iar sus pe cer ,nori negri grei, s-au adunat.



Ai multe întrebări acum fără răspuns

Te-ntrebi, dacă cumva te vede şi Isus

Te uiţi atent cauţi un loc, soarele-a apus

Chiar strigi dup-ajutor, dar, prietenii s-au dus.



Îţi mai rămîne-un lucru acuma suflet trist

Dă timpul înapoi şi vezi unde-ai greşit

Judecă cinstit şi drastic viaţa ta

De vei fi sincer cu tine , greşeli, tu vei afla.



Ridică apoi plîngînd, privirea ta în sus

Că izbăvirea, sigur, poate s-o dea Isus

Noi sîntem mici şi nu cunoaştem, planul Domnului

Dar scris, este că răul, e spre folosul omului.



O mama care-şi bate, cel mic al ei copil

Nu-i doreşte răul, ci bine mai tîrziu

Apleacă-te, te roagă, la Isus Salvatorul

E singurul ce iartă, El, e Izbăvitorul.



Nu-ţi pierde azi nădejdea, acum nu dispera

Te afli în cuptor, pentru a te curăţa

Stăpînul, Creatorul, ne curăţă de zgură

Şi-apoi, tot El, ne-mbracă, în haină albă pură.



Amin

4.10.2011 Dicomano