Poezie Cand te striga judecata

Vai de omul ce se-ncrede in putrerea lui de om.

Vai de omul ce se vede ca un munte,nu ca pom

Care da sau nu o roada.

Vai de omul care tinde astfel sa se vada!



Caci pedeapsa e pedeapsa,de-s crestini sau nu-s crestini

Laolalta s-or alege florile de printre spini.

Vai de omul ce nu-i floare cand incepe judecata

C-a strigat odata:

"Doamne!"

Si-acum vrea in cer rasplata?



Nu un simplu:"Doamne,Doamne"te incarca cu fiori

Sau sa-ti creasca aripioare stand comod pe niste nori

Ti-e testata marturie si-n balanta ti-e credinta

Si-atunci,vai de tine frate de n-apasa pocainta!



Lumea-i rea si-ntortocheata ca un amplu labirint

Cat te poarta colo-colo pentr-un jalnic de argint

Cum te lucra toata ziua sa-ti castigi painea din greu

Si te bucura printre jocuri,ca sa uiti de Dumnezeu...



Cum te-nvarte si te-ntoarce ca sa gusti pacatul dulce

Agatandu-ti la povara inc-o cruce si-alta cruce

Cui ce-i pasa ca la urma ti-ai ratat si mantuirea

Dup-o viata petrecuta tocmai cum iti cere firea



Vai de omul care doarme cand chemare se aude

Nici un madular nu poate-n locul inimii-a raspunde

Caci de inima e moarta,nu raspunde la chemare

Si-atunci nu e plans sa-l scape de mania viitoare



Domnu-i drept in judecata si decizia Lui e dreapta

Vrea sa-ti vada pocainta cum urca treapta cu treapta

Ca in ziua judecatii sa auzi un glas ceresc:

"Vino sluga credincioasa.

Te cunoasc si te iubesc"



amin