Poezie Credinţă şi lege

O zburătoare rozalbă

Venise cu proaspătul vânt

Pe-o creangă ţepoasă şi slabă

Să-i spună de-azur şi Cuvânt.



Cântarea ei viu se revarsă

În orişice mugure, spin,

Pădurea ascultă sfioasă

Această chemare-n senin.



În vale-i o cruce bătrână,

Gheboasă de ani şi de vremi

Şi vechiul o-mpinge-ntr-o rână,

Iar noul o roade cu viermi.



Ea cântecul nu îl aude

Şi Viaţa derâde-n dispreţ,

În ea putregaiuri doar surde

Îşi laudă stare şi preţ.



Dar pasărea cântecu-şi toarnă -

Copaci şi tufari se trezesc

De la-nţepenirea de iarnă

Spre cer, înfrunzind, înfloresc.



Zâmbeşte-un scoruş în lumine,

Oftează-un mesteacăn rănit,

Cântarea alină suspine

Şi creşte în râs fericit.



Când pasărea-n ceruri se duce

Pădurea-nverzi tot ce-i hâd,

Ci doar crăpături de pe cruce

Ca gurile ştirbe se râd.