Poezie Drmul Golgotei

Pe un drum pietros

Cu privirea-n jos,

Trecea blândul Miel

Domn Emanuel.

Pe fruntea cu spini

Picuri de rubini

Însoţeau discret

Suspinul din piept.

Pe umeri ducea

Povara cea grea

O cruce din lemn

Făcută blestem

Să moară pe ea

Isus Mesia

În chinuri zdrobit

De suliţi lovit.

Mulţimea ţipa

Şi-n faţă-L scuipa :

"Nu-i rege ! Să moară !

Pe cruce să piară ! "

Cu ură priveau

Şi pietre-aruncau

În trupul slăbit

Rănit şi-obosit.

Dar Blândul Păstor

Privea cu mult dor

Spre cerul senin

Să caute alin

La Divinul Tată

Unde-a fost odată

Fiu prea fericit

Şi de toţi iubit!

Dar acum păşea

Sub povara grea

Pe drumul ce duce

La moartea pe cruce

Şi gândea uimit :

"Ce mult i-am iubit !

Cerul am lăsat

Şi m-am întrupat

Pe pământ să vin

În viaţa de chin

Să le-aduc salvare

Pace şi-alinare !

Dar m-au judecat

Şi M-au condamnat

N-au văzut Iubirea

Ce întrece firea

Şi-aduce cu Sine

Lumii Izbăvire !

Dumnezeul meu

Ştii că-Mi este greu

Dar de-i voia Ta

Ca să mor aşa

Voia-ţi să se facă

Şi Te mai rog Tată

Iartă-i ! Fă-Mi pe plac !

Căci nu ştiu ce fac!

Când va fi sfârşit

Chinul pe pământ

Să Mă iei la Tine

Unde este bine

Unde-am fost iubit

Şi-am fost fericit !"



Doamne Te-ai jertfit

Şi-atât ne-ai iubit...

Cum să-Ţi mulţumim

Şi să-Ţi răsplătim

Iubirea Ta mare

Cum nu e sub soare?

Inima Îţi dăm

Si ne închinăm

Ţie Salvator

Domn al Domnilor ! Amin!



Vulcan-Mary