Poezie Casnicia

Casnicia



La inceput a fost Cuvantul...

si acest Cuvant a fost ISUS;

un glas invaluia pamantul,

venind dintru Etern Preasfantul

si avea atata dor de spus...

la inceput a fost iubirea...

legand atomul de atom;

mai mult decat nemarginirea

simbolizase fericirea

zidind femeia pentru om;

era atata bucurie

si-atata floare pe-orice ram...

cand, cu un sfant epitalam,

Isus, in ceas de cununie,

ducea pe Eva spre Adam...

sarbatoreau duioasa nunta

si muntii-nalti cu fruntea crunta,

si iarba vailor marunta,

si cei doi mari luminatori;

cantau cu harfe si dairele,

multimi de dincolo de stele;

iar imprejur, ca sentinele,

vegheau pantere si candori;



in dulce Rai, intr-o poiana,

doua fapturi fara prihana,

doi regi, purtand in Duh coroana,

erau facuti de Creator,

un singur trup intr-o icoana:

el, faurit din lut si dor,

ea, intrupata dintr-o rana...



doi crini ai primei dimineti,

lumina-n sclipet de nameti,

cu plans de bucurii pe geana,

purtau, in freamat de laute,

marami de nunta nevazute;

caci ei traiau doar un simbol,

un chip al vesnicului Mire...



la inceput a fost iubire...



si prima nunta-n lume, iata,

era maret inconjurata

de-atata slava si minune,

ca Dumnezeu striga deodata:

- DA. TOATE...TOATE-S FOARTE BUNE!

macar ca-n zarea fumeganda,

vedea un sarpe pus la panda...



era in ziua cifrei sapte;si-ndata dupa bucurie,

se auzira-n preajma soapte...

si-a fost pacat...si-a fost urgie...

si Abel sangerand pe glie;



si-a fost o seara

si-a fost o noapte



de atunci sunt sase mii de ani

s-au dus si mirii si gradina;

si an de an ca doi titani

cu doua aprige hangere

pe cele doua emisfere

se lupta bezna cu lumina;

se lupta dragostea curata

cu pofta ce-nfierbanta tina;



priveste, daca stii sa vezi;

asculta daca stii sa-asculti...

putini Adami si Caini multi

nu goi de tot pe dinafara

dar goi in suflet si desculti

imbratisati in frenezie

pe strazi, in vazul tuturora

ca in Sodoma si Gomora

ca-ntr-o padure de jugastri

ca niste Robinsoni sihastri

pe-un tarm de insula pustie...

dar oare in acest potop

de-nfiorare revarsata,

mai poate fi un singur strop

de dragoste adevarata?

nu! nu-i decat zadarnicie

e o minciuna care-mbata

strigand ca nu-i nimic mai dulce

mai plin de farmec, de betie,

ca fericirea cea furata;

dar din aprinsa mangaiere

ce scrum urat ramane-ndata!

numai venin, numai durere

noian de floare scuturata

peste ucisele himere

parinti loviti ca de dusmani

copii ucisi, copii orfani,

un bun exemplu, dupa toate,

prin care cei putini de ani

sunt imbranciti spre voluptate

spre setea de necunoscut

sub neagra "binecuvantare"

din ghearele lui Belzebut;



dar sunt si casnicii in lume

pun multi sub lege fericirea

incep cu cantece, cu glume,

cu zgomot, cu pahare-n spume;

dar in curand se arata firea

si cand pe banci de tribunal,

cei doi implora despartirea,

sa-ti pui problema, e normal:

- ce-a fost la inceput? iubirea?



o nunta-n duh de rugaciune

e-o floare-n vesnica gradina,

e-o viziune de psalmist,

cand cei ce vin sa se cunune

nu sunt numai fapturi de tina

ci sunt Lumina din Lumina;

chemati ca rege si regina

ca preoti sacri ai Lui Crist;

atunci, la nunta, fara preget,

Isus, chiar El le pune-n deget

inel cu piatra de ametist

pe tample stranse impreuna,

Isus, chiar El, cu voie buna,

le pune, nevazut, cununa;

iar peste-a parului cosita

Isus, chiar El, le pune-n Duhul

val mai usor decat vazduhul

si albe flori de lamaita;



apoi, si-n zilele cu floare,

si-n ceasurile de-ncercare,

si sfanta binecuvantare;

caminu-acesta pus pe Stanca

va birui senin furtuna

caci e un Gosen unde inca

e soare chiar si-n noapte adanca

e-o marturie si-o izbanda;

e un Eden spre care vine

zadarnic sarpele la panda;

caci pentru noi, ca pazitori,

nu stau pantere si condori,

nu stau nici legi, nici tribunale,

ci sta, cu sabie si zale

Cuvantul Sfant intotdeauna.



Si acolo, cand vom fi Acasa

acolo sus, cand vom fi una,

vom fi un Mire si-o Mireasa

acolo sus, in vesnicii,

nu vom mai fi soti si sotii

si nici batrani, si nici copii;

ci vom canta cu fericire

in ziua fara de apus;

- " La inceput a fost ISUS...

si in ISUS era IUBIRE!"

si numai cei nascuti de sus

raman MIREASA langa MIRE!



AMIN