Poezie Apariţia toamnei

Elegantă şi-arogantă,

A venit...şi a privit;

Şi în urma ei de frică,

Florile s-au ofilit.



"Se crede mare regină..."

Se şopteşte printre dinţi;

Iar din tufa de verbină:

"Doamne, unde-s zilele fierbinţi?"



Este mare vânzoleală,

Au pălit cu toţi la faţă

Când din nou, "parfum de toamnă,

- O ediţie-ndrăzneaţă!"



Numai bradu' uşor zâmbeşte

Şi-i răspunde printre ace:

"Doamnă - toamnă nu te pierde,

Vino, să te văd la faţă!"



'Nfuriată pân' la culme,

Toamna l-a sfidat din ochi

Că nu poate să-l golească,

Frunza să i-o pună jos.



Ocoleşte iar grădina,

Şuierând nervoasă-n frunze;

Şi de faţa ei cea rece,

Soarele, raza-şi ascunde.



A rămas tristă grădina,

Frunzele se-aştern pe jos;

Iarăşi, pomii goi de frunze,

Îşi lasă privirea-n jos...