Poezie Cine a omorât Iubirea?

Fără zâmbet şi lumină,

Faţa fără de speranţă,

Fără pace şi credinţă,

Fără nici-o siguranţă,



Fără strălucire sfântă,

Fără nici-o sărbătoare,

Aşa umblă cel ce-i gol,

Fără nici o alinare.



Numa' nor, numa' furtună,

Numa' jale, nu-i cântare.

Cine-a omorât Iubirea

Prin purtarea fiinţei sale?



Scoate tot afar' din casă;

Se aude: Demolare!

Tot ce-i rău să iasă-afară.



Domnul face-a Lui lucrare.



Scoate tot ce-i rău din tine,

Te îndreaptă către Soare;

Te acoperă-n jertfirea-I,

Şi te unge cu-alinare.



Porunceşte: Îndurare!

Pentru cel ce-i oropsit;

Şi-i dă sfânta Lui umblare

Prin Duhu-I de pace Sfânt.



Nu, nu a murit Iubirea

Căci era ascunsă-n Soare,

Îmi şopteşte Duhul Sfânt.