Poezie Sonet de Octombrie

Sonet de Octombrie



Cu mulţimea ei de roade şi-a-ncheiat Septembrie

Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare,

Pregătindu-le din vreme pentru zile de-ncercare

Când timpul se schimbă brusc în luna Octombrie.



Mai puţine zile calde, se vor vede! Noaptea mare

’Şi va extinde cortul său, cu-a ei pânză purpurie,

Când bruma albă şi rece, cade-n valuri peste glie

Cu a sa manta de frunze, supuse la transformare.



Sunt o mulţime de lucruri, care trec neobservate

Cum au fost orânduite, de Cel Sfânt, de Creator,

Şi care se scurg pe rând, şi din care omul poate



Să tragă-nvăţături multe, ca pentru-anul viitor,

Mult mai pregătit să fie, să le-ntâmpine pe toate

În lucrarea ce-i revine, mai cu viaţă, mai cu spor.



Flavius Laurian Duverna

01 octombrie 2012