Poezie Va fi-un amurg

Va fi-un amurg



Va fi-un amurg din care tu zorii n-ai sa-i vezi

Si-apoi n-o sa se stie nici locul unde sezi,

Si-apoi se va reface viata alor tai,

Si-apoi o sa se uite c-ai fost pe-aceste cai.



Un fir nu e o panza, o frunza nu-i un pom,

Un strop nu e izvorul – si lumea nu-i un om;

O clipa-i da viata – si-o alta clipa-o ia,

Si totusi viata scurta – ce scumpa este ea!



Nu numai graiu-ti merge in lume prin ce-ai spus,

Graieste si tacerea adesea mai presus;

Din grai si din tacere se-ncheaga-al tau cuvant

Cu care te-asteapta Judecatorul Sfant.



Cand e-Adevaru-n tine poti sa traiesti sau mori

In orice zi sau noapte, in orice-amurg sau zori;

Si chiar de-ai vrea ca lipsa sa nu ti-o simta-ai tai,

Mereu vor curge lacrimi de dor pe-a tale cai.



…Va fi-un amurg din care te duci si tu, c-asa-i

Sortit din lumea asta sa pleci – si sa nu stai,

Dar cand Hristos e-al vietii si-al mortii tale Tel,

Mergi fericit, ca-n capat cu drag te-asteapta EL.



Amin