Poezie La punctul de sosire

LA PUNCTUL DE SOSIRE...



La punctul de sosire adeseori gândim

Că ştim ce ne aşteaptă în Patria Luminii

Convinşi de frumuseţea-i, pe drum călătorim

Şi nu ne pot învinge nici pietrele, nici spinii.



Cu fiecare pas de-i mic sau de-i mai mare

Ne-apropiem de plaiul doritelor splendori

Nicicând noi nu uităm că ne-a făcut chemare

Acel ce, zilnic, pune în inimi sărbători.



Pe cale sunt plantate capcane şi tentaţii

Dar nu ne poate-atrage al lor netrebnic laţ

Ne-a arătat Mesia acele informaţii

Să ştim ce-i autentic şi ce e scrum şi zaţ.



Urmăm o strategie în slavă concepută

Să fim în stare lutul să nu-l legăm de noi,

Să terminăm la vreme lucrarea începută

Şi perle să trimitem spre lumea de apoi.



De-ar fi să vină vremuri mai grele ca ‘nainte

N-abandonăm nimic din ce-am primit de Sus

Ci vom purta, mereu, în cuget şi în minte

Că sufletul se duce în Ţara făr-apus.



Spre punctul de sosire toţi sfinţii se îndreaptă

Lăsând în urmă taina terestrei frământări

Şi-aşa, constant, păşind din treaptă-n treaptă

Ajunge-vor în Plaiul mai sus de-albastre zări.



29 septembrie 2011