Poezie E-atâta frământare-n lume

Este atâta frământare, și toți sunt nemulțumiți,

De cu zori și până seara, toți aleargă, sunt grăbiți.



E-atâta nemulțumire, ură este peste tot,

Neânțelegeri în familii, și auzi: eu nu mai pot.



Pleacă toți cu mic cu mare, fericirea s-o găsească,

Și se duc peste hotare, lăsând țara Românească.



Oameni buni, veniți la Domnul, El e-a noastră împlinire,

El dă linișteși pace, El aduce fericire.



Nu căutați în alte locuri, fericire și mulți bani,

Dumnezeu le dă pe toate, El nu ne lasă orfani.



Face-ți alegerea bună, veniți la El cu grăbire,

Vă dă liniște și pace, și v-aduce mântuire.

Amin