Poezie Acel Ce Nu Îl Laşi Să Moară

Este un adevăr fundamental

Că, acel, ce nu îl laşi să moară

Răsplată tare bună îţi va da.

Va face, în modul cel mai natural

Ca să rămâi ,singur şi pe dinafară

Va pune umărul, spre a te-afunda.



De când e lumea şi pământul

Peste tot, la fel s-a întâmplat.

Acela, pe care tu nu-l laşi să moară,

În şapte-ş-şapte va despica cuvântul

Pentru toate, el te va face vinovat

Şi incalificabil te declară.



Dacă eu, nu te-am lăsat să mori

De ce nu poţi tu să mă laşi

Ca şi eu să trăiesc?

De ce acelaşi lucru tu îl ceri

Făcând aceiaşi paşi

A mă împinge să greşesc?



De ce nu poţi fi mulţumit

Cu ceea, ce pân' acuma ai primit?

Că te-am stimat şi preţuit

Ca pe-un prieten, frate mult dorit.

De ce n-ai încercat măcar un pic

Şi tu să îmi fi daruit

Din stima şi respectul

Pe care zici că l-ai simţit?



Tu eşti, acela care împlineşti

Ca tot să fie-adevărat.

,,Acela, ce tu nu-l laşi să moară

El nu te lasă să trăieşti".

Şi cu uimire-am constatat

E-adevărată-orice zicală.



29.09.2011 Firenze