Poezie Dorim neprihanirea

DORIM NEPRIHĂNIREA…



“…să fiu găsit în El, nu având

o neprihănire a mea, pe care

mi-o dă Legea, ci aceea care

se capătă prin credinţa în Hristos,

neprihănirea pe care o dă Dumnezeu

prin credinţă.”(Filipeni 3:9)

*************************

Cu drag dorim neprihănirea

Ce nu-i pătrunsă de microbi

Ce pot strica însufleţirea

În cei ce-au vrut să fie robi.



Dorim acea neprihănire

Ce nu se-ngâmfă-n sanctuar

Şi nu cunoaşte vreo pornire

Ce vine dintr-un duh hoinar.



Şi n-o dorim pe-aceea care

Condamnă grav pe cei căzuţi

Şi-n loc să dea o consolare

I-ar vrea în ceata de pierduţi.



Tânjim s-avem neprihănire

Nu care naşte zgură, colb

Şi e lipsită de simţire

Iar pe aproape îl vrea ciob…



O vrem pe cea ce răstigneşte

Dorinţele ce vin din EU

Şi plânge, cântă şi posteşte

Şi se căieşte ca Zacheu.



La tron dorim neprihănirea

Ce nu se laudă-n pieţi

Şi nu acceptă întrunirea

Ce dă-ntuneric şi scaieţi.



O, nestemat venit din slavă

Creezi în noi lumini cereşti

Nu mai intrăm în nori de pleavă

De când la cârma vieţii eşti…



Întinzi o mână şi la bietul

Ce-a fost izbit de-un val răzleţ

Neprihănire dai biletul

Spre Plaiul unei alte vieţi,



O viaţă ce va fi-nsoţită

De fericiri de nedescris

Aşa cum fost-a profeţită

De cei cu dor de Paradis.



Te-mbrăţişăm cu-acea căldură

Ce-şi are sursa-n harul dat

Şi nu mai vrem altă măsură

De când pe tine te-am aflat.