Poezie Umblând pe înălţimi

De vrei să umbli pe-nălţimi cereşti

pe munte sus pe Domnul să-ntâlneşti

tu să insişti arzând de dor mereu,

că doar aşa ai să poţi gusta din Dumnezeu.



Iar de ajungi să guşti din El vreodată

eşti dezlegat pe veci de lumea toată

plăcerile de-o clipă nu te mai atrag

nimic în lume nu-ţi mai e ca El de drag.



Trăieşti cu El în har acolo sus pe munte

slăvind-ul ne-ncetat, iar El stă să te-asculte

şi curg din tine râuri de apă vie

care ţâşnesc şi udă până-n veşnicie.



Când ai gustat din Dumnezeul sfânt

eşti dezlegat de tot ce-i pe pământ

plăceri şi bani şi bogăţii nu te încântă

viaţa ta e-ascunsă-n El, şi este sfântă.



Purtând amprenta Chipului din cer

tot ce-i de preţ aici îţi pare efemer

când ai o sete adâncă după Dumnezeu

poţi renunţa la tot ce ai, nu-ţi pare greu.



Prigoană, chinuri, lanţuri sau ocări,

lipsa de hrană, sau a bolii stări

nu te pot desparte de iubirea Lui

de dragostea din braţul Domnului.



El te dezmierdă cu imensa Sa iubire,

care întrece orice închipuire

şi cât trăieşti aici pe acest pământ

te ocroteşte prin Cuvântul Său cel sfânt.



De vrei să îl găseşti cu adevărat

caută-l frenetic, cu sete, ne-ncetat

el doreşte şi se lasă a fi descoperit

doar de omul care întreg s-a dăruit.



Amin 07 sept 2011