Poezie Ce rost mai au...?

Ce rost mai au...?



Exod 14:10-15: "Ce rost au strigătele acestea? Pe egiptenii pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.

Plângeri 3:39: "De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!"



Ce rost mai au aceste gânduri

Ce-n inimă ţi se zbat iar?

Şi vorbe aspre de ce murmuri?

Uiţi că ai fost iertat prin har?



Ce rost mai are-amărăciunea

Ce-ţi otrăveşte sufletul,

Când la-ndemână-i rugăciunea

Ce-ţi curăţeşte cugetul?



Ce rost are nemulţumirea

Că lumea nu te-a respectat

Când tu primit-ai mântuirea,

Căci Domnul te-a răscumpărat?



Ce rost mai are-ngrijorarea

Pentru ce fi-va-n viitor,

Când Dumnezeu despică marea

Ca tu să treci biruitor?



Ce rost au vaietele tale

De spaima zilelor ce vin,

Când Domnul ţi-a deschis o cale

Şi-al Lui cuvânt e "Da" şi-"Amin"?



Ce rost mai are tulburarea?

De ce-o primeşti de la cei răi?

Mai bine mijloceşti iertarea

Şi mântuirea pentru-ai tăi!



N-au niciun rost acestea toate,

De-aceea nu te frământa!

Avem un Domn ce totul poate

Şi El ne-o binecuvânta!



Chiar relele acestea toate

Ce groaznic te-au împresurat,

Vor fi-n curând pe veci uitate,

Nu te-or mai chinui vreodat!



Când Dumnezeu îţi-ntinde mâna,

Te-acoperă cu braţul Său,

Vei fi salvat pe totdeauna,

Nu te va birui cel rău.



Nu are rost, nu, niciodată,

Să plângi amar în viaţa ta

Decât când n-ai viaţă curată,

Când încă e păcat în ea.



Doar cel care păcatu-şi plânge

Va fi de Domnul ascultat

Şi prin al Mielului sfânt sânge

Va fi iertat şi vindecat.



De-aceea, când vine furtuna,

E inutil să te agiţi.

Să te gândeşti întotdeauna

Că Domnu-a zis: "Staţi liniştiţi,



Aceasta nu e lupta voastră,

Ci Eu lupta-voi pentru voi!"

"Măreşte Tu credinţa noastră,"

Aşa raspunde-vom şi noi.



Vrem să urcăm pe-a vieţii scară

O treaptă-n fiecare zi.

Nimeni să nu ramân-afară

Când Tu, Iisus, vei reveni!