Poezie Unghi de vedere

În atmosfera mohorâtă

Tu ai putea descoperi

O vreme searbădă, urâtă,

Ori o frumoasă toamnă gri.



De sus când gâște trâmbițează

Poți să oftezi, dar poți să speri

Ori c-un ”adio” fără rază,

Ori minunate revederi.



Umbre-s în jur, dar și lumine,

Iar zilele urmează nopți,

Dar principalul ce în tine

Agonisești, păstrezi și porți.



Prin adunata bogăție

Un văz privește împăcat

Cu bunătate azurie

Ori că în ură-nfășurat.



Un suflet ce-ar putea să facă

Cu-o omenire în amar –

S-o înjosească doar prin calcul,

S-o-nalțe fără de hotar.



Nu-i principalu-nconjurarea –

Poți să o vezi și-așa, și-așa,

Depinde cum îți este starea

Și sufletu-ți ce poate da.



Obijduiții plâng pe Cale,

Creștinu-n Viață-i fericit:

Unii-n Credință prind doar jale,

Alții aripi de infinit.



De lauzi doar dumnezeiescul

Cu-nțelepciunea fricii-n sân

În Dragoste-ți geme firescul

Și doar oftările-ți rămân.



Dacă Isus îți locuiește

Ca frate-n inimă și-n gând –

O lume-n jur blagoslovești tu

Chiar de te mușcă, dușmănind...



O toamnă sură te-nconjoară,

Lumina vieții a tăcut –

Poți să te-ndrepți în primăvară,

Dar poți să crezi totul pierdut.