Poezie A Venit Vremea

A venit acuma vremea

Să te-ncrezi şi tu-n Cuvânt

Nu zăbovi, arată-ţi vrerea

Fă cu Domnul legământ.



Sunt atâţia ani de zile

De când spui că te-ai predat

Dar trăieşti mânat de fire

Şi de Domnu-ndepărtat.



Mereu tu ai găsit motive

De a amâna momentul

Dar mereu rămâi în fire

Şi iar pierzi evenimentul.



Şi ce e mai curios

Că întotdeauna spui

-,,Domnul meu este Cristos"

Dar nu se vede, faptă nu-i.



Tu te superi imediat,

Când unul nu te-aprobă

Nu vrei să ştii de el, ai uitat

Că-are şi el drept la vorbă.



Şi chiar dacă îţi vorbeşte

Tot tu dreptate ai

Nimic nu-l mai îndreptăţeşte

Păcate, tu deloc nu ai.



Indiferent cât ţi s-ar explica

Niciodată, tu nu te cercetezi

Rămâne doar părerea ta

Să fi greşit? Nu poţi să crezi!.



Tot ceea ce ţi s-a scris

Tu le răstălmăceşti

-,,Ce, aşa a spus Isus

Că trebuie să mă iubeşti".



Şi încă pe Domnul mai rogi

Celuilalt, să-i dea lumină

Tu n-ai greşit, n-ai ce să dregi

Şi cu nimic nu eşti de vină.



Şi-atuncea eu, cel păcătos

Ce ţi-am cerut iertare

Eu, cel umil şi mai de jos

Ce să fac acuma oare?



Să stau cu capul aplecat

Şi să-mi întorc obrazul?

Când ştiu că nu-i adevărat

Şi Domnu-mi spune că e cazul,



Un pic ca să te scutur

Realitatea Lui s-o vezi

Să-ţi scriu şi să te mustru

Spunându-ţi să te cercetezi.



Şi fă două grămezi,

Ale tale şi-ale mele

Toate faptele să le analizezi

Şi vezi ce vor să-ţi spună ele!



Dar totul e deşertăciune

Ce-ai spus şi ce am spus

Domnul să dea înţelepciune

Vino! Vino degrabă la Isus.



Nu mai lăsa să treacă vremea

Încrede-te doar în Cuvânt

Şi fă şi tu asemenea

Celor, care cu Domnul au făcut

Preasfântul Legământ.



27.09.2011 Firenze