Poezie Fantana (1)

Privirile-mi inoata-n lacrimi

cat de frumoasa esti in alb imaculat

cu ochii umezi, fata inocenta

si imbracata-n alb imaculat



Cu inima plina de vise

si cufundata in agape

fantana-nchisa esti tu pentru mine

din care sufletu-mi o sa se-adape



Si cand parjolit de vreo clipa straina

am sa beau si am sa ma cufund

voi ajunge sa fiu una cu tine

si privindu-te am sa ma confund



Al fericirii vuiet se aude

si-apoi cand rasari-vom amandoi din ape

vom fi inlantuiti mai tare

de dragostea lui Dumnezeu, agape



Si-apoi vom invata ca orisice in lume

se-mparte totdeauna cel putin la doi

vom intelege si ca binecuvantarea

o vom primi numai rugandu-ne-amandoi!