Poezie Deschide-ţi inima (1)

Un mare har s-a revărsat peste popoare,

Când din înalt, a coborât dumnezeirea,

Duhul Preasfânt, în nesfârşita Sa-ndurare,

A poposit din lumea de splendoare,

Aicea jos, să ne înveţe ce-i iubirea.



Câţi sunt acei ce înţeleg această stare,

Cu care noi ne confruntăm de la cădere?

De n-ar fi fost o dragoste atât de mare,

Ce ne-a condus, călăuzit, aici sub soare,

Am fi putut purta poverile-n tăcere?



De câte ori ai rătăcit prin văi de plângeri,

Cu pasul greu, cu ochii trişti, fără speranţă,

Ai fost orbit de străluciri şi de convingeri,

Tu eşti acel ce a ales, fără constrângeri!

Ce-ai fi ajuns fără Isus, în astă viaţă?



Duhul Său Sfânt este prezent peste acela,

Ce -n rugăciuni, îngenunchiat, cere iertare,

El dă curaj şi dă puteri, este candela,

Isus Cristos este spre ceruri pasarela,

Acceptă azi oferta Lui, înspre salvare!



Deschide-ţi astăzi inima, rupe zăvorul

Şi leapădă la cruce jos tot ce te-apasă,

Cuvântul Sfânt ţi-e adăpost, este izvorul,

Ce îţi dă aripi ca să zbori, Mângâietorul,

Îţi va şopti duios: “Bine-ai venit, Acasă!”



30/09/12, Barcelona