Poezie Vedeți ce dragoste...?

VEDEŢI CE DRAGOSTE...?



Vedeţi ce dragoste ne-arată

Cel ce-a creat tot ce vedem?

Viaţa noastră-i inundată

Cu harul Lui; şi-atunci putem

Să ne-mplinim, zilnic, menirea

Care ţinteşte nemurirea.



Vedeţi ce a sădit în noi,

Cu duioşie, Creatorul?

Un crez în viaţa de apoi

Să ne urmăm Mântuitorul,

Să stăm pe Stânca neclintită

Şi-n nimbul păcii-nvăluită.



Vedeţi ce daruri, zi de zi,

Ne dă Părintele-ndurării?

Ca să putem întrezări

Frum’seţile, Lumina Ţării

Unde domneşte fericirea

Şi unde nu va merge firea.



Vedeţi cum, permanent, cu noi

E-a Lui prezenţă captivantă?

E GHID spre viaţa de apoi

În lumea rece şi tentantă

Ne însoţeşte zi şi noapte

Veniţi să-I dăm doar fructe coapte!



Veniţi să-L proslăvim cântând

Din inimă, nu de pe buze

În faţa Lui să stăm oricând

Cu adorare, nu cu scuze

Să vadă-n noi devotamentul

Oricare-ar fi evenimentul.



gc/sept. 2012