Poezie David si Absalon

Pe munte-n sus plangand si trist

Si cu inima arsa

Urca-nparatul urmarit

De fiul lui din casa



De Absalon copil iubit

Iertat -dar nu o data

Insa-n mandrie rezvratit

Uitand iertarea data



Prietenii cu vorba lor

Zambetul de trufie

Au reusit pe Absalon

Sa-l umple de manie



Uitand de harul cel avut

Belsugul cel din casa

S-ajunga inparat a vrut

Dorinta blestemata



Dar David tot urca in sus

Varsand lacrimi amare

Striga la Domnul ce la uns

Sa-l scape de-ncercare



Si Dumnezeu lui ia raspuns

Insa cu-n pret prea mare

Caci Absalon a fost rapus

Si a sfarsit prin moarte



Ca David si-astazi inca multi

Alearga inspre munte

Din urma ei sant urmariti

Nu pot ca sa mai lupte



Dusmanii stau si azi la porti

Cu arcurile-ntinse

Ne-ngrijoreaz-acum pe toti

Faclii straine-aprinse



Privind la David si-Absalon

Cu-a lor poveste trista

Strigam inspre cerescul Domn

Si spunem -Fie-ti mila



N-am vrea un pret atat de greu

Ci-n dragostea-ti divina

Dorim sa fim legati mereu

Cu pacea cea sublima



Sa nu sfarsim strapunsi in piept

De sulite straine

Ci cantarimd tot ce e drept

Sa ii dam pretuire