Poezie Astîmpăra-mi Setea (2)

Izvorul apei mele Tu să îl curăţeşti

Şi setea mea, cea mare-o stâmpără

Cum e zăpada ,Te rog să mă albeşti

Izvorul apei mele Tu să mi-l sfinţeşti

Şi viaţa mea cu totul, Tu o schimbă.



Ajută-mă, firea mea să-o răstignesc

Să mă dezleg de tot ce este-n lume

Să fiu dreaptă, în veci să nu greşesc

Cu apa din izvorul Tău să mă sfinţesc

Şi în nimic, să nu fiu dată de ruşine.



Şi apa care-o beau,fie limpede şi clară

Iar viaţa mea, să fie-n bună rînduială

Păcatele, fărădelegile, să fie nimicite

Şi toate lucrurile, să fie bine rânduite

Nemulţumirile să fie toate-scoase-afară

În Faţa Ta să fiu.... o nestemată rară.



Şi Domnul Duhul Sfânt să mă ajute

Să fac în toate doar sfântă voia Ta

Din multitudinea dorinţelor avute

În toate ale mele rugăciuni făcute

S-aleagă El, tot ce-i spre Slava Ta.



Să îmi arate El unde, este Râul Vieţii

Cu apă pură şi limpede ca un cristal

Să-mi dea puterea în zorii dimineţii

Să merg, să-ncep a bea, apa purităţii

Apă, ce vine, din Tronul plin de Har.



Izvorul apei mele, Isuse-l curăţeşte

Şi setea mea cumplită-o stâmpără

Mă spală cu isop şi bine mă albeşte

Cum e zăpada albă şi.... străluceşte

Apa Ta, curată, limpede, cristalină

În mine Domnul meu...... o picură.



AMIN

23.11.2010

Firenze