Poezie Scânteia

Fii scânteie şi-mprăştie briliante

Fii diamantul ce răsfrânge a lui scânteie

Că eşti aici nu este o-ntâmplare

Tu ai venit pentru că eşti o ,, cheie".



O cheie care deschide uşa

O uşă specială ,,Aceea".

Învaţă pe cei din jur ce putere are ruga

Şi pune-le în inimă ,,scânteia".



Ai primit a cunoştinţei cheie

Ca să-i ajuţi pe cei timizi la Domnul ca să vină

Şi focul inimii să li-l aprinzi cu-a ta scânteie

Să faci să fie hotărâţi când îşi înalţ-o mână.



Împărtăşeşte tuturor din multele-ţi idei

În toate lucrurile să fii spontan dar şi strălucitor

Ai văzut, când jărui focul, totdeauna ies scântei

Şi cred, la toţi le place, spectacolul scânteilor.



Şi am văzut c-ai fost scânteia

Care, cu putere a aprins lumina

În mâna ta pusese Domnul cheiea

De a deschide uşa pe care intră lumea.



Lucrarea pe care eu am început

C-un an de zile-n urmă

N-ar fi avut nici un sfârşit

Dacă tu, n- ai fi ţinit cheia în mână.



În totul, a fost nevoie numai, de-o scânteie

Cuvântul, pe care l-ai cerut, era ,,scânteie"

Modul în care ai făcut chemarea, era ca o scânteie

Şi multe suflete au reuşit, Domnului, să se predeie.



Lăudat şi binecuvântat să fie Dumnezeu

C-a hotărât aşa un Har să-ţi deie

Să fii deschizător al uşii, al omului cel nou

Să fii îndrumător şi purtător de cheie.



Deci frate, străluceşte şi-n toate fii scânteie

Orice vorbă o rosteşti, s-o faci să strălucească

În drumul tău, o piedică în faţă să nu-ţi steie

Tu faci Lucrarea Domnului şi-o să te izbăvească.



Toată Cinstea, Slava şi Onoarea

Sunt pentru Domnul Dumnezeu

Noi, trebuie să ducem, la bun sfârşit lucrarea

Ce-am început, când ne-am născut din nou.



Să fim lumini ce strălucesc în lume

Să fim scântei puternice, strălucitoare

Glorie, cinste şi onoare pentru Sfântul Nume

Şi pentru toţi, să fim, o binecuvântare.



A.N

18-20 sept 2011 Firenze