Poezie Fabula (1)

Am aflat de la un prieten

o poveste fara seama

Doua broaste pofticioase

au cazut, dar nu in zeama,

ci-ntr-un vas plin cu smantana

si margini alunecoase

si smantana rece, rece

inspre moarte le atrase.

Prima, pesimista, zise

-Adio, prietena mea

ne vom revedea in ceruri...

adio, tu, lume rea!

si plangand se inecase.

Cealalta, ne'nduplecata

si lingandu-se pe buze

si pe ochi incercanata

cu cremoasa de smantana

zise:-Oi 'nota putin

ca n-ar ajuta pe nimeni

inc-o broasca mai putin!

Si o ora si mai mult

s-a zbatut, a incercat,

fara murmur, far' oprire

in smantana a 'notat...

Pe insula de unt batut

proaspata ce se facuse

sari cu bucurie broasca

si-apoi afara. O, isuse!



Morala: Daca ai ajuns

in pofta rece si cremoasa

sa-noti, sa scapi, sa nu te-neci

te zbate si nu fii fricoasa

nu renunta, te zbate, lupta

lupta in rugaciune, Dumnezeu

va pregati o insula, o oaza

sa te salveze cand va fi mai greu.

Ai frati, deci spune tuturor

ca ceru-i plin de-a lor raspunsuri

la rugaciuni ce n-au avut curajul

spre Dumnezeu sa-si aiba cursul...