Poezie MANDRIE SI UMILINTA

MÂNDRIE ŞI UMILINŢA



N-am fost supus, şi n-am vegheat,

M-am depărtat mult de altar,

Căci în gândirea mea credeam,

Că-s înţelept, şi ştiu ce vreau.



Privirea, mi-a furat-o lumea

Cu frumuseţea-i de cristal,

Şi m-am gândit, că mi-ar sta bine,

Să stau şi eu, pe-a lumii piedestal.



Şi am plecat, la drumul mare,

Cu gândul ca să reuşesc,

Şi să câştig pe rand cupele,

De aur, de argint, de bronz.



Şi am dat, tot ce aveam mai bun,

Din forta mea umana, doream iubire,

Şi am reuşit, am câştigat ,

Marea cupa de bronz.



Eram aşa de fericit, crede-am ca-am reuşit,

Dar,am rămas dezamăgit, sleit de forţa, de puteri,

Căci în acest câştig,eu n-am găsit

Iubirea ce-o doream.



Şi forţele mi-am adunat,

La luptă, din nou am plecat,

Crezând că de caştig argint,

Imi era visul împlinit.



Şi am reuşit, am caştigat,

Strângeam cupa de argint la piept,

Stăteam pe piedestal, credeam,

Că iubirea am găsit.



Dezamagirea ma lovit,

Am plăns, la pământ m-am trântit,

Căci nici de-această dată ,

Iubirea n-am găsit.



Şi iaraşi forţele mi-am strâns,

Naivitatea ma învins,

Mi-am zis, cupa de aur, eu o vreau,

Cu toate trei, iubirea am găsit.



Şi-n luptă am întrat,

Tot ce lumea mi-a cerut, am dat.

Tributul, toată puterea mea,

Şi cupa de aur, în braţe o strângeam.



Încoronat, cu cupa-n mâinii,

Râdeam, eram fericit, căci mi-am zis,

Acum am reuşit, cu toate trei,

Iubirea am gasit.



N-a fost aşa,m-am amăgit,

Am prins cupele, şi toate trei,

De pământ le-am trântit,

In genunchi am cazut, şi am plâns,



Şi am ieşit pe drum

Să-mi vadă toţi nefericirea,

Şi am întâlnit un om, ce ma-ntrebat,

Ce cauti? de ce eşti aşa distrus?



Trist, plângând, iam zis,

Caut iubirea, în toată lumea am umblat,

Şi nicăieri, eu nu am găsit, ceea ce cautam

Distrus dezamăgit iubirea n-o găseam.



Străinul.Ma privit lung, şi dulce mi-a vorbit

O fiul meu, întoarce-te de unde ai plecat,

Acolo e iubirea ,la cruce la calvar,

Ingenunchiază la altar, şi vei primi iubirea-n dar,



Am pierdut timpul în zadar,

Şi totul din fală,din mândrie,

Căci am crezut, că singur pot,

Să-mi fac, un viitor în lume,



Na fost aşa, Isus în cale mi-a ieşit,

Şi cu blândeţe ma condus,

Pe drumul cu iubire, şi-i mulţumesc acum,

Şi-l rog ,să meragă înainte, iar eu, să-i calc pe urme.