Poezie Fără Binecuvântarea Ta

Eu n-aşi putea să fiu în lume

Fără de binecuvântarea Ta.

Mă cunoşti, mă chemi pe nume

Şi-mi spui că mila şi-ndurarea Ta

Nicicând, nu se vor mai termina.



Doamne! Tu ai un fel deosebit

De a-mi vorbi, de-a mă-nvăţa

Şi ştiu că n-aşi putea ca să exist

De n-ar fi Mâna Ta asupra mea

Purtând, binecuvântarea Ta.



Cu fiecare, ai o relaţie specială

Le arăţi că îi iubeşti la fel de mult

Aşi vrea să fiu curat, fără greşeală

Să fiu pur, ca pruncul nou născut

Să fiu........ aşa cum Tu m-ai vrut.



Să mă dezbrac de orice răutate

De viclenie, minciună, făţărnicie

Să mă hrănesc doar curatu-Ţi lapte.

Să fiu smerit şi fără de mândrie

Cum ţi-ar plăcea Doamne Isuse Ţie.



Şi-atunci când timpul a sosit

Să ies, să plec din astă lume

Aşi vrea să fiu curat şi înnoit;

Aşi vrea să am un bun renume

Aşi vrea să nu-Ţi aduc ruşine.



Binecuvântat fie, Sfântu-Ţi Nume

Şi binecuvântată, fie Împărăţia Ta

Ştiu; n-aşi putea trăi în astă lume

De n-ai fi Tu, să-mi dai Protecţia

Şi toată binecuvântarea Ta.



A.N