Poezie La Dragostea...

La Dragostea ...



La Dragostea ce-a răsărit

Prin planul cel de mântuire,

Atunci când omul a greşit

S-a bucurat când a privit,

Prea sfânta Ei neprihănire.



S-a bucurat, c-a fost găsit

Mijlocul sigur de salvare;

Prin sânge jertfa i-a vorbit,

Că-n ea va fi îndreptăţit

Şi ispăşit de condamnare.



Şi astfel, prin făgăduinţă

S-a distanţat de Raiul sfânt,

Şi-a aşteptat prin credinţă

Să vadă scumpa biruinţă

Cum se traduce pe pământ.



Patruzeci de veacuri, toate,

Trecut-au până la-mplinirea

Făgăduinţei ce-aşteptate

Venea din vremuri depărtate,

Vestind la cruce mântuirea.



Calvarul Dragostea a-ntărit

Să poarte-n susur suferinţa

Ducând-o până la sfârşit,

Când şarpele a fost zdrobit

Împlinind, astfel sentinţa.



Prin jertfa crucii-a cimentat

Povestea marei confruntări,

Demonstrând că s-a-ncheiat

Când Mielu-a fost înjughiat

Şi dusă vestea,-n patru zări.



Flavius Laurian Duverna

15 septembrie 2011