Poezie Cristalul cerului

Cristalul cerului

Aș vrea al cerului cristal,

în mii de cioburi să se spargă.

Să fie cale liberă spre Domnul,

și porţile larg, cerul să-mi deschidă;

Iar eu, să stau în poarta larg deschisă

și să aştept, să cadă peste mine,

cioburi din binecuvântarea sfântă,

trimise de Tine din înălţime.



Să laşi Isuse câte-un ciob

din fiecare roadă a duhului;

Să pătrundă-n inima de rob

și pulbere să se facă-n mine.

Iar Tu Isuse, meşter bun și iubitor

să-mi poleiești pereții inimii;

Aşa voi arăta tuturor

că roadele Duhului le port cu mine.

Un ciob, din fiecare roadă

îmi este îndeajuns ca toţi să vadă

un creștin ce te urmează pe Tine.



Isuse, meşter bun, nu mă dezamăgi.

Te rog lucrarea să Ți-o termini.

Pe pereţii inimii, poleiţi cu roadele,

Cu dalta sculptează-mi poruncile;

Ca pe o pecete zidește-le-n suflet.

Să nu Te uit în al meu umblet.



Mă străduiesc să fiu la lucru

în fiecare zi, chiar de e greu.

O siguranță vreau din partea Ta:

Toarnă-n mine înțelepciunea

să ştiu cum să mă port la bine și rău

când sunt la lucru în câmpul Tău.

Vremile sunt cele din urmă:

război cu Satana şi fiii săi din umbră.



În fiecare zi mă străduiesc o Doamne,

să fiu creştinul care-ți place Ție.

Să demonstrez că port în mine

roadele și cu poruncile.

Şi chiar dacă eu, ultimul voi fi -

ce va păşi pe poarta mântuirii,

important va fi ca sufletu-mi

să trăiască în veșnicie,

alăturea de Tine.



AMIN.