Poezie Puterea cuvintelor...

Cum ajung oamenii Tată...

Mulţi se ceartă, nu se iartă,

Şi nu lasă de la sine,

Nimeni nu zice de bine.



Au pornit de mult scandalul,

Spun cuvinte fară aur!

Nu au nimic bun în ele

Doar sămânţă de durere.



Spun o vorbă, şi-ncă una

Şi nu le mai tace gura.

Toata ziua s-ar certa

Doamne, când vor termina?



Cuvintele sunt săgeti

Chiar străpung, şi curmă vieti!

Cuvintele au putere

Ramân urme dupa ele…



Oamenii le folosesc

Mulţi sunt cei ce se rănesc

Poate doar printr-un cuvânt

Au pierdut ce au avut...



Prietenia unui om,

E-un cadou, un dar enorm

Dar de multe ori o vorbă

Spusă-n grabă ne transformă…



Şi rămân resentimente

Ne privim ca doi straini!

Şi nu doar ca şi străinii...

Uneori ca niste câini!



Nu ne mai privim in faţă,

Doar de rele ne vorbim.

Însa nu ca altă dată

Pe la colturi ne bârfim…



Cuvintele au putere

Încă de la inceput

Domnul a pus viată-n ele

E putere în cuvânt!



Oare te mai simţi stingher

Şi tot trist, şi fără zel,

Atunci când un om îţi spune:

Prietene, eşti o minune!?



Oare te mai simţi străin

Sau poate… gol sufletesc

Când iţi spune-un om, senin:

Nici nu ştii cât te iubesc!?



Cuvintele au putere

Haideţi să le folosim!

Haideţi să vorbim de bine!

Haideţi să nu ne rănim!!!



Căci purtăm în pieptul nostru

Multe urme de săgeţi,

Multe răni nevindecate,

Mult amar, şi mult dispreţ…



Vino Tu o Doamne mare

Pe la inimi chiar acum

Pune Te rugăm iertare,

Şi balsam de vindecare…



Pune Tu în noi cuvinte!

Dar cuvintele de sus…

Cuvinte drese cu sare

Cuvintele lui Isus!







Amin!!!